|
Cu Codita am facut cunostinta in aceasta toamna, in piata. Am zarit-o sub un colt de taraba, incercind sa se cuibareasca pe o bucatica mica de carton ca sa fereasca de ploaie. Era o pisicuta tigrata de vreo 3 luni care se tot foia cautînd parca sa se aciueze cumva. Însa parea sa nu reuseasca si initial am crezut ca din cauza ca e cartonul ud, însa cînd ne-am uitat mai bine, ne-am înfiorat : bietul animalut avea o rana tare urîta la codita, care îi provoca dureri ce nu îi permiteau sa se aseze nicicum. Ce sa facem ? Eram în dilema fiindca mai aveam deja acasa 3 pisici adulte, dar tot atît de bine stiam ca n-avem cum s-o lasam acolo în conditiile acelea. Asa ca am luat-o cu multa precautie, ca sa nu-i provocam dureri prea mari si, renuntînd la cumparaturi, am adus-o acasa. S-a dovedit a fi un animalut tare destept, a înteles imediat ca vrem s-o ajutam si ne privea plina de încredere si speranta. „Ma las cu toata nadejdea în grija voastra”, parea sa spuna privirea ei recunoscatoare, „stiu ca am ajuns pe mîini bune”. Am dus-o apoi la doctor si temerile noastre s-au adeverit : rana era prea grava si coada a trebuit amputata in mare parte, pisicuta noastra ramînînd doar cu o bucatica de codita de vreo 7 cm. Asa ca am botezat-o spontan “Codita”.
Ne era tare draga cu fetisoara ei atît de expresiva, asa ca ne întreceam care mai de care s-o mîngîiem pe blanita ei lucitoare de matase si s-o tinem în brate.
Acum cînd scriu, Codita tocmai s-a întors de-afara de la joaca. Mi s-a urcat în brate si ne-am sarutat ca eschimosii, adica ne-am frecat bine nasurile. Codita tine musai sa ne “pupacim” astfel de cîte ori vine de-afara – de parca cine stie de cînd nu ne-am vazut ! Apoi ma priveste complice si mi se aseaza în poala, cautînd o pozitie cît mai comoda. În timpul „operatiunii” îmi mai arunca cîte o ocheada ca sa se convinga ca nu ma supara foiala ei : desi se simte iubita si rasfatata, vrea sa ma asigure cît mai des de recunostinta ei privindu-ma în ochi. „Hai, Blanita, dormi”, îi soptesc eu, si-abia acum ea închide multumita ochii, continuînd sa toarca. Mîine se anunta o zi însorita si în mod sigur domnia-sa o sa vrea sa profite la maximum de vremea frumoasa ca sa se zbenguie prin copaci – asa ca acum trebuie sa se odihneasca, nu ?
Cine vrea s-o adopte pe Codita, o poate suna la tel. 0232.210253 (Iasi)
|